Suveranul păşeşte apoi spre statuie şi trăgând de cordonul simbolic ce susţine cele două falduri imense ale tricolorului ce acoperă monumentul, întregul văl împodobit cu culorile naţionale se desface în două, şi în timp ce cade spre lespedea roză a postamentului, apare chipul semeţ şi neînfricat al Regelui Carol I.
Statuia, de dimensiuni impunătoare, cuprinde în înfăţişarea ei, toată măreţia destinului românesc, care trecând prin lupte grele, a ajuns la izbânda de azi.
I.P.S. Mitropolit Bălan înaintează spre statuie şi o binecuvântează, stropind-o cu aghiazmă.
Momentul este mişcător, iar în timp ce muzica intonează din nou acordurile „Rugii”, Majestatea Sa Regele coboară de pe estradă şi depune la picioarele statuii Aceluia care întruchipează, în chipul dăltuit în bronz figura istorică a întemeietorului dinastiei româneşti, o splendidă jerbă de bujori roz.
[Universul, 10 mai 1939]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu