miercuri, mai 25, 2011

Concepţii îndrăzneţe


Hotelul Intercontinental din Capitală va constitui, prin silueta sa şi prin raportul între goluri şi plinuri, o lucrare deosebit de valoroasă, un important punct de interes arhitectonic al oraşului.

Pe alte principii de tratare, datorită funcţiei diferite, Teatrul Naţional, aşa cum ni se promite, va face un prim pas în căutare îmbinării între o arhitectură modernă şi cea românească tradiţională. Aşteptăm ca grafismul schelelor metalice ce-i acoperă volumele să fie înlăturat pentru a ne permite confruntarea promisiunilor cu realitatea.

Deşi există unele obiecţii justificate privind amplasarea hotelului prea aproape de teatru, fapt care dă naştere la ceea ce arhitecţii denumesc un conflict între două mari volume şi deşi s-au manifestat unele rezerve serioase, rezolvate parţial pe parcurs, asupra economicităţii anumitor soluţii adoptate în proiectul Teatrului Naţional, ambele obiective, prin îndrăzneală, vor constitui, fără îndoială, centre de interes arhitectonic într-o capitală în permanentă reînnoire.

[Flacăra, iulie 1970]

marți, mai 17, 2011

Tribunele Stadionului



Între primele stadioane sportive cu tribune moderne din ţara noastră, construite din beton armat, figurează Stadionul Republicii, care a fost realizat în anul 1935. Gradenele tribunei s-au executat fără stâlpi de susţinere. Dimensiunile tribunei apar impresionante şi în prezent.

Stadionul Republicii a fost studiat de la început pentru a fi executat din beton armat, de la fundaţii şi până la cele mai mici elemente de construcţie. Înainte de construcţia Stadionului Republicii pe coasta dealului se crease o tribună improvizată din lemn, care din cauza malului instabil se deplasa la fiecare ploaie ameninţând cu dărâmarea. În momente de aglomerare a publicului, tribuna trebuia legată cu odgoane.



Din motive economice, primul proiect prezentat urmărise ideea de a păstra taluzul existent, adăugând numai treptele şi gradenele noii tribune. Din studiul făcut s-a constatat că fundaţiile noii clădiri trebuie adâncite până la un teren sănătos, deoarece tribuna trebuia să asigure pe lângă sarcinile rezultate din încărcarea accidentală cu public şi stabilitatea malului pe întreaga înălţime.



Noul proiect a prevăzut construcţia unei tribune cu două niveluri, în cele mai mici amănunte. Sub tribune s-au amenajat încăperi de serviciu, duşuri, odihnă şi anexe. Tribuna şi întregul teren al stadionului au fost amenajate în anul 1934. Proiectul de arhitectură a fost elaborat de prof. arh. Horia Creangă, iar cel de beton armat şi execuţia de ing. Mircea Gheorghiu.

Cutremurul, bombardamentele şi în special încărcările nepermise prin aglomeraţie au trecut fără efect asupra acestei construcţii.



[Anton Moisescu, Eleodor Săftoiu - Betonul în arhitectură, Editura Tehnică, Bucureşti 1964]

marți, mai 10, 2011

Institutul din Dealul Spirii



Pe de o parte, pierderile simţitoare din timpul războiului, pe de alta, lupta pentru consolidarea poporului nostru întregit în hotarul României Mari, impunând forţe extraordinare, au determinat, în sfârşit, publicul şi oficialitatea să caute şi în exerciţiile corporale, plusul de energie necesară dominărei grelelor condiţiuni de viaţă de azi.

Prima măsură, obligatorie, era asigurarea pregătirei specialiştilor, cari, prin cunoştinţele lor teoretice şi practice, să asigure atingerea scopului propus. Se cere deci : oameni conştienţi de greaua lor misiune, cunoscători desăvârşiţi ai organismului românesc ca structură şi mod de funcţionare, practicanţi identificaţi cu regulele de antrenament la orice vârstă şi higienişti convinşi, exemple bune pentru toţi cari ar veni în contact cu ei.



Această concepţie, susţinută cu perseverenţă de A.S.R. Principele Carol, şi-a găsit concretizarea formală în Legea pentru Educaţia Fizică, publicată în Monitorul Oficial nr. 59 din 16 Iunie 1923. Prin această lege Oficiul Naţional de Educaţie Fizică iea fiinţă ca instituţie de Stat, dependinte de Ministerul Instrucţiei Publice, având relaţiuni administrative cu Ministerul de Răsboi, cu Ministerul Sănătăţei şi Ocrotirilor Sociale. Oficiul naţional de educaţie fizică este condus de un comitet compus din delegaţi ai ministerelor menţionate şi prezidat de A.S.R. Principele Carol.

Fondurile băneşti ale O.N.E.F. se compun din : subvenţiile ministerelor, subvenţiile particulare, donaţiuni şi legate, venituri afectate prin legi speciale, veniturile localurilor şi terenurilor cedate de Stat Oficiului, veniturile provenite din taxele plătite de elevii institutului şi orice alte venituri.



Pentru pregătire profesorilor, instructorilor şi maeştrilor Oficiul are un Institut Naţional de Educaţie Fizică (în Dealul Spirei, strada Maior Ene), instituţie cu caracter universitar - care are două categorii de elevi :

a) Studenţi şi studente, absolvenţi de liceu, care urmează 4 ani cursurile institutului, fiind interni şi având întreaga întreţinere gratuită. Aceştia urmează cursurile de bază (anatomia, fiziologia, higiena şi patologia) la facultatea de medicină, iar celelalte noţiuni teoretice şi aplicaţiunile practice şi le capătă la Institut. Numărul lor este limitat la maximum 20 de fiecare an de studii. Astăzi institutul are secţia civilă, în care sunt 39 de studenţi în cei 3 ani de studii şi 27 de studente în cei 2 ani de studii. Absolvenţii şi absolventele acestei secţii obţin titlul de licenţiat în educaţia fizică, cu care titlu ocupă catedră în liceele statului.



b) Secţia militară, ofiţerii şi subofiţerii activi cam 40 din fiecare (total 80) şi cari urmează un an, cursurile, numai în institut. După terminarea anului aceşti ofiţeri şi subofiţeri se repartizează şcolilor pregătitoare de ofiţeri şi subofiţeri de toate armele, şi la corpurile de trupă pentru a pune în practică cele învăţate în institut.

Treptat, pe măsura întregirii instalaţiunilor, institutul naţional de educaţie fizică va organiza cursuri complimentare pentru maeştrii de gimnastică, instructorii militari de educaţie fizică şi oricine ar dori să se specializeze în această direcţie. În deosebi pentru medici se va organiza un curs de gimnastică medicală.



Pentru identificarea, deplină, cu mişcarea sub toate formele ei folositoare individului şi societăţii, institutul organizează, în fiecare iarnă, pentru elevii săi şi pentru amatori cursuri de Ski (o lună) şi alpinism în munţi ; iar vara cursuri de înnot la Dunăre, Marea Neagră şi în alte părţi.

Pentru înlesnirea practicei pedagogice a elevilor săi, şi generalizarea educaţiei fizice în massa tineretului nostru, inclusiv pentru acei între 18-21 ani, cari cad în prevederile legei pentru pregătirea preregimentară, institutul naţional de educaţie fizică lucrează, cu mare râvnă, la crearea unei vaste arene cu piscină, tribune, vestiare şi săli obişnuite la asemenea cazuri, chiar pe terenul cedat institutului de către ministerul de răsboiu.

Arena aceasta, ireproşabilă ca execuţie technică, având o capacitate de 1.000 exercitanţi pe oră, s-a îmjghebat, până acum, graţie, în parte, donaţiunilor în bani şi materii prime, făcute de o serie de instituţiuni şi întreprinderi industriale şi economice, publice şi private, - iar în parte datorită sprijinului larg ocrotitor al Băncei Naţionale, care n-a pregetat să contribue cât mai mult la sporirea celui mai sigur tezaur naţional : sănătatea şi energia cetăţenilor de azi şi de mâine.

Proporţiile în care se lucrează această sursă de energie şi de viaţă cavalerească, necesită însă sume mari, căci aci totul este de creat şi ceeace trebuia repartizat pe 50 de ani în urmă - se găseşte comprimat azi în planul întocmit cu mult talent de arhitectul Cezar Popovitz, din Viena (autor şi al proiectului Spitalului Elias la mijlocul anilor 1930, proiect care a fost însă semnat de arh. Radu Dudescu, ca urmare a reglementărilor care protejau interesele arhitecţilor români, n.n.).



Oficiul mai are şi misiunea de a populariza cunoştinţele şi experienţa căştigate în institut şi de a asigura aplicarea lor, în întreaga ţară, în cât mai bune condiţiuni.

În acest scop, Oficiul îşi organizează, succesiv, serviciile : serviciul propagandei prin îngrijirea căruia publică un Buletin al educaţiei Fizice, organ oficial, apare lunar şi se procură direct dela O.N.E.F., în care se găsesc publicate, pe lângă toate dispoziţiunile legale, privitoare la această problemă şi articole ştiinţifice, practice, necesare conducătorilor tineretului din şcoli şi armată, şi cari vor găsi norme şi amănunte de organizare şi aplicare practică a educaţiei prin mişcare.

Serviciul propagandei se mai ocupă cu organizarea societăţilor de gimnastică, sport şi tir, a conferinţelor, demnstraţiunilor practice etc. Şi tot acest serviciu păstrează contactul cu organizaţiile similare străine.

Pentru asigurarea aplicărei educaţiei fizice, Oficiul dispune, în majoritatea comunelor urbane şi rurale, de terenuri anume rezervate de către Stat, comune şi judeţe, pentru educaţia fizică şi pentru tir.

Cu facerea instalaţiilor pe aceste terenuri se ocupă serviciul tehnic, iar pentru administrarea terenurilor este serviciul economic, acesta din urmă mai are în plus şi rolul de a asigura procurarea de venituri prin care să se poată grăbi organizarea materială strict necesară a Oficiului.



În acest scop s-au tipărit şi plasat, prin public, cărămizi a 5 lei şi s-a înfiinţat o secţie de articole sportive cari se găsesc de vânzare la sediul Oficiului în strada Maior Ene (Cazarma Cuza) pe preţuri foarte convenabile.

În afară de educaţia fizică propriu zisă, oficiul mai are însă şi obligaţiunea organizărei pregătirei preregimentare a tineretului între 18-21 ani, care, conform legei de organizare a armatei, este la dispoziţia ministerului de războiu. Proectul pentru modul de aplicare a acestei idei care ar atrage după sine, reducerea serviciului militar activ, s-a întocmit de către marele stat major şi supus ministerului de răsboiu, fiind prevăzut în noile texte de legi ce urmează a fi prezentate parlamentului. Însemnătatea covârşitoare pe care adoptarea acestei măsuri ar avea-o în viaţa poporului nostru justifică de altfel şi graba cu care ministerul de răsboiu caută să rezolve cât mai curând această chestiune.



Prin oficiul naţional de educaţie fizică, A.S. Regală, Principele Moştenitor, alături de guvernul ţării, au realizat o operă pozitivă, de primul rang, iar fiecare cetăţean în parte va găsi astfel prilejul regenerării prin mişcare în aer liber sau în localuri higienice, sustrăgându-se dela atâtea rele şi grupându-se mai tare în jurul ideii de Patrie.

[Ilustraţia, februarie 1925]

marți, mai 03, 2011

Deschiderea Stadionului



Majestatea Sa Regele Ferdinand I al României Mari, în înalta Lui solicitudine pentru sănătatea şi puterea naţiunei asupra căreia domneşte, prezidând serbarea sportivă de la 9 mai 1926, a sărbătorit El Însuşi deschiderea celui dintâi Stadion oficial, clădit din puterile Neamului întreg şi deschis masselor celor mai adânci ale poporului românesc unit într-o singură Patrie!



Întâlnirea echipelor franco-române de Rugby, în ziua aceasta şi cea următoare pe cel dintâi Stadion, închinat regenerărei poporului român, constituie şi ea un simbol pentru cei ce mai simt în vinele lor năvala sângelui strămoşilor comuni.



Pentru prima oară, în ţara noastră, peste trei zeci de mii de suflete, numai din populaţia Capitalei, au lăsat, în zi de sărbătoare, preocupările lor obişnuite pentru alte distracţiuni, spre a se deschide pline de o sinceră admiraţie în faţa unei opere de o atât de înaltă însemnătate obştească. Pentru prima oară, în aerul liber al unui Stadion român, aproape treizeci de mii de capete au stat smerit descoperite sub valurile de armonie ale imnurilor a două popoare înfrăţite în lupte grele pentru conştiinţa integrităţei şi menirei lor în faţa a două echipe ce simbolizau vigoarea şi bravura lor.



După cele două săptămâni de zile de muncă stăruitoare şi neodihnită, covorul nepreţuit al Arenei Oficiului Naţional de Educaţie Fizică s-a văzut deodată împodobit pe ambele laturi de o masă de tribune destinate miilor de privitori. Deşi improvizate şi schiţând doar pe departe înfăţişarea amfiteatrului ce va încadra în curând primul nostru Stadion oficial, - aceste tribune inspirau totuşi puterea de convingere a clăditorilor acestui templu al culturei neamului românesc.



Jocul, animat de un spirit de camaraderie exemplar a fost din plin aceia ce trebuia să fie : o lecţie magistrală şi colegială, făcută de campionii din Apus ai acestui sport vitejesc emulilor români, cei dintâi şi mai perseverenţi practicanţi şi propagatori ai lui în Răsăritul Europei.

Scorurile ambelor zile, privite sub lumina unei critici juste, au făcut mai mult dovada că aceste întâlniri ale rugbyman-ilor francezi şi români nu au avut caracterul unor adevărate competiţiuni.

Echipa militară a Franţei a invins jocul împotriva echipei naţionale române cu 37 : 3 ; iar cel în contra echipei militare române cu 42 : 6.

[Buletinul Educaţiei Fizice, mai 1926]